Constatările din postările de mai jos au un caracter exclusiv subiectiv şi nu reflectă decât opinia personală a autorului

25 sept. 2009

Bravo tovarăşi...

Astăzi am citit cu stupoare, din mai multe surse media, o nouă idioţenie la care s-a dedat aparatul mitropoliei. După mai multe ordine şi medalii oferite liderilor bandiţilor transnistreni mitropolitul Vladimir i-a acordat ordinul bisericesc „Cuviosul Paisie Velicicovschi” general-maiorului Boris Nikolaevici Sergheev comandant al Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR), fosta armată a 14-a rusă de ocupaţie din Republica Moldova. În pagina electronică a Bisericii Ortodoxe din Moldova nu am găsit nici o ştire în acest sens şi nici în cea a arhiepiscopiei de Tiraspol şi Dubăsari. Rămâne doar să ghicesc pentru ce merite i-a fost dată această distincţie unui ocupant în ţara lui Ştefan.

În mod sigur acţiunea aparatului mitropolitan este un gest pur politic fără vreo urmă de resentiment. Dumnealui ştie foarte bine că presa a atacat Biserica şi cu alte astfel de ocazii şi mai ştie încă că din această situaţie nu are de câştigat nimeni în afară de el. Credincioşii se vor sminti, iar riscul ca preoţii să părăsească mitropolia rusă se va mări.

Nu cred că nu există în toată afacerea aceasta vreun raţionament politic sau economic. Posibil că se întrevede la orizonturi o repoziţionare de cadre şi acţiunile anumitor personaje joacă în favoarea intereselor unor lideri de la centru (în speţă: Kremlinul). Vom şti ce a stat în spatele acţiunii de înaltă trădare de zilele astea în viitorul, socot, nu prea depărtat.

22 sept. 2009

Antipatia cronică faţă de Ortodoxie

În mediul urban din Chişinău persistă o aversiune făţişă în raport cu Biserica, preoţii şi tot cultul ortodox în general. Credinţă este, însă doar într-un imanent, să-i zic, virtual. Credinţa oamenilor de la ţară se bazează pe tradiţie care din păcate la oraş este în prag de dispariţie. Zilnic urmăresc pe net disputele dintre atei, agnostici şi alţi liberi-cugetători pe diferite subiecte religioase care vrând-nevrând atrag şi tematica ortodoxă. Dacă faţă de toate celelalte culte aceştia au o atitudine tolerantă, aş spune, atunci faţă de instituţia bisericească ei adoptă un comportament absolut ostil. În loc de o controversă inteligentă aceştia folsesc pentru a-şi exprima emoţiile doar termeni peiorativi.

Oricând se va afla cineva pe vreun forum ca să înjure Biserica Ortodoxă din vreun motiv întemeiat sau nu, tot o face. În fond orice discuţie în contradictoriu pe net devine inefectivă dacă de la început intenţia celor implicaţi în aceasta nu este ghidată spre un numitor comun - înţelegerea. De obicei, am plăcerea de a vorbi cu un eventual oponent în dispută "tête-à-tête", dar din moment ce acesta "nu este de găsit" sau "nu este disponibil" nu am altă soluţie decât să îmi declar public dezacordul.

Expresiile peiorative denotă doar slăbiciunea celor care le utilizează aşa cum violenţa fizică - lipsa de tărie de caracter şi bolile spirituale. Antipatia faţă de Biserică rezultă dintr-un sentiment foarte primitiv care se concretizează, de cele mai multe ori, în ură. Pentru cei care ne urăsc noi putem doar să ne rugăm ca Domnului să-i lumineze.

21 sept. 2009

Secte în interiorul Bisericii

Nu pot înţelege îngustimea la minte a unor ortodocşi, sau mai bine zis al celor care se dau drept ortodoşi (că bine credincioşi nu le pot spune) pentru că se lasă duşi pe căi lăturalnice desprinzându-se de plinătatea Bisericii prin interpretarea unilaterală canoanerlor şi a învăţăturii sfinţilor părinţi. Neînţelegând ce înseamnă dialog aceştia se îndepărtează de viaţa comunităţii creştine instituind noi reguli în traiul de zi cu zi. Ei se transformă într-o adevărată sectă chiar dacă în declaraţii îşi afirmă loialitatea faţă de ierarhia canonică.

Oamenii care se lasă pradă tendinţelor radicale promovate de unii preoţi şi lideri ai comunităţilor de enoriaşi de la un moment dat încep a se duce numai la o singură biserică chiar dacă se află în alt sat sau chiar în altă regiune a ţării. Ei nu recunosc în calitate de preot adevărat decât pe un singur cleric şi nici altă învăţătură decât acea pe care el le-o propovăduieşte. De obicei ideile promovate în interiorul acestor comunităţi îi determină pe ortodocşii să fie despărţiţi organic între ei chiar în interiorul Bisericii. Ei încep să se organizeze după alte principii pe care le cred veritabil ortodoxe dar care în realitate îi limitează în gândire.

Aproape în orice Biserică autocefală există câte o astfel de comunitate radicală. Ele au apărut, din câte am remarcat, odată cu începutul anilor 2000 şi s-au dezvoltat ajungând ca acum să aibă o infrastructură deja bine formată. Fiecare comunitate are măcar o legătură cu o altă astfel de formaţiune religioasă chiar şi într-o terţă ţară însă evită orice contact cu orice om din alt cult. Şi nu numai că îi evită ci mai mult - pur şi simplu îi urăsc. În consecinţă se formează diferite situaţii conflictuale - din lipsă de abilităţi de dialog şi reavoinţă. Se ajunge ca întreaga Biserică prin imaginea deja degradată a mitropoliei să fie atacată de presă.

Ceea ce spune mass-media de cele mai multe ori se bazează pe fapte reale şi corect interpretate însă incultura şi primitivismul unor reprezentanţi falşi ai Bisericii Ortodoxe face ca relaţia între membrii societăţii civile să se înăsprească: nu există preoţi să prezinte bine la interviuri şi nici să răspundă la întrebări cum se cade. Cât timp această problemă se va ascunde de ochii lumii cu atât ea se va complica mai mult.

20 sept. 2009

PROPUNERE: Examen de limbă română pentru preoţi şi reprezentanţii clasei politice

Ştiu că în condiţiile actuale această idee nu este realistică, dar cred că merită de încercat. În Polonia, ţările scandinave şi încă în unele state nordice au fost introduse astfel de teste pentru demintari şi autorităţile locale. Iniţiativa este menită să restabilească încerederea în instituţiile ţării şi mi se pare că ar fi de un bun augur: la conducere ar veni oameni mai inteligenţi şi mai capabili, iar inculţilor li s-ar micşora şansele de accede la putere.

Încă de la începutul epocii totalitare s-a încetăţenit obiceiul ca în posturile cheie al diferitor structuri executive sau legislative să fie promovate diferite persoane care nu au nici o tangenţă cu acele domenii. Astfel, după cea de-a doua conflagraţie mondială ca diplomaţi şi ambasadori în alte ţări erau trimişi agronomi sau ingineri, iar ca şefi în domeniile culturale erau instalaţi doar politruci. Exact aşa s-a întâmplat, din păcate, şi în Biserică: din cauză că şcolile teologice practic au dispărut de pe la noi, în calitate de preoţi au început să fie hirotoniţi tractorişti, portari şi tot felul de "ajutori de băgători de seamă".

Sunt absolut sigur că în cazul în care chiar dacă ideea aceasta va avea o rezonanţă mai mare ierarhia clericală şi cea politică nu va fi de acord pentru că şi-ar compromite în proporţie de 90% din efectivul de personal activ. Dacă, spre exemplu, mâine ar fi organizat aşa un test nu am nici un dubiu că între preoţii de până la 50 de ani: jumătate din numărul acestora în Basarabia nu ar şti să scrie, din cei care ştiu aproximativ trei sferturi se vor încurca între grafia chirilică şi cea latină sau vor face o sumedenie de greşeli gramaticale, iar din aceştia vor putea alcătui un eseu cât de cât chibzuit cel mult vreo 5-10 preoţi.

Dacă cineva nu este de acord cu afirmaţiile mele nu are decât să mă combată prin exemple practice

19 sept. 2009

Mitropolia Chişinăului - infailibilitate sau făţărnicie

Conştientizarea şi recunoaşterea greşelilor este un act de nobleţe spirituală, iar asumarea lor este un indiciu al tăriei de caracter. La nivel instituţional această dovadă de curaj ar contribui la întărirea credibilităţii organizaţiei şi la modificarea imaginilor false şi inacceptabile despre sine. Mitropolia Chişinăului are nevoie de o astfel de baie a conştiinţei civice pe care probabil încă o mai are. Până acum nimeni din reprezentanţii clerului din Basarabia nu şi-a cerut iertare de la poporul ce-l păstoreşte. Bineînţeles, în textul liturghiei este un moment în care preotul rosteşte o formulă care poate fi interpretat ca un gest de reconciliere însă pe care nu-l socot sincer din cauză că după slujbă slujitorul altarului de obicei recidivează în obiceiurile sale proaste.

Nu vorbesc de erorile canonice în oficierea cultului de care doar cei care au studii teologice îşi pot da seama ci de acele lucruri pe care orice om chiar şi fără şcoală le simte ca pe un atac la bunele moravuri ale societăţii: înjurături în biserică şi în afara ei, bătăi între preoţi, beţii şi alte fapte care se caracterizează printr-o depravare toală şi de o depărtare de o viaţă autentică creştină.

Stereotipul infailibilităţii în rândul clerului ar trebui deja comutat cu o deprinderea naturală a sincerităţii şi bunătăţii datorită cărora preoţii au fost numiţi oamenii lui Dumnezeu. Cred că recunoaşterea propriilor greşeli nicidecum nu va scădea din autoritatea instituţiei clericale. Faptul că nu se mai amintesc multe cazuri ruşinoase din activitatea preoţilor nu înseamnă că lumea le-a uitat, din contra se întăresc preconceţiile de făţărnicie în rândurile întregii instituţii bisericeşti.

Clericul nu mai este demult un model de curăţie şi inteligenţă în faţa credincioşilor, ar fi bine să fie măcar unul de simplitate, o simplitate care naşte încredere.

18 sept. 2009

Scurt comentariu asupra schimbării situaţiei instituţionale a Bisericii în Basarabia

Aparent, acum în Basarabia a avut loc un schimb al relaţiilor de influenţă la cel mai înalt nivel. La putere au accedat în loc de unii oameni alţii. N-o să mă dedau în politică - mă voi referi doar la eventuala schimbare de atitudine faţă de ierarhia clericală. Este foarte posibil ca nivelul de influenţă al acesteia să scadă simţitor ca urmare a lipsei de susţinele din partea autorităţilor publice. Sincer, cred că aceasta va fi spre binele credincioşilor simpli şi nu va afecta decât orgoliile celor care foloseau instituţia bisericească spre un folos pur material.

Toate neajunsurile mitropoliilor la nivel instituţional vor ieşi în evidenţă ca niciodată până acum. Fiind privaţi faţă de orice respect din partea autorităţilor ierarhii şi implicit clericii îşi vor pierde influenţa faţă de enoriaşi. Ca urmare a acestui fapt veniturile băneşti vor scădea substanţial. Vor fi mai puţine biserici construite pe sângele celor care au fost ucişi de criminali, iar preoţii vor trebui să-şi demonstreze abilităţile de predicatori şi duhovnici pentru a subzista.

Este normal că de la început li se vor reduce toate privilegiile statale începând cu paşapoartele diplomatice şi numerele administrative de pe limuzine. Nemulţumirea va fi mare dar lipsa de cultură a clericilor îşi va spune cuvântul. Cu această ocazie un alt mare defect al sistemului îşi va face simţit prezenţa - lipsa de o gândire sănătoasă în perspectivă. Va fi nevoie de o schimbare de fond care se va produce încet dar sigur. Nu vor rata ocazia de a interveni în treburile interne ale Bisericii nici anumite medii externe impunându-şi, ca urmare a slăbiciunii evidente a instituţiei clericale, influenţa prin diferite programe şi proiecte.

Oricum, un compromis cu autorităţile statale se va face însă instituţia ierarhică va rămâne totuşi compromisă în faţa oamenilor: se vor impune taxe fixe pentru apartenenţa la cult (ceea ce nu era pana acum), se va plăti pentru locurile din biserici şi din cimitire şi tot felul de alte obligaţii financiare inedite pentru credincioşii basarabeni. Schimbările nu vor fi în folosul acestora.

16 sept. 2009

Negocierile de după perdea cu Patriahia Moscovei

Ieri, la reşedinţa sa din Moscova Patriarhul Kiril s-a întâlnit cu Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Federaţia Rusă dl Constantin Mihail Grigorie (patriarhia.ru). Dacă luăm în seamă tăcerea mediilor româneşti am putea crede că această întrevedere este lipsită de importanţă. Nici Patriarhia Română, nici Ministerul de Externe sau măcar pagina electronică a ambasadei române la Moscova nu anunţă nimic despre această întrevedere.

S-ar putea şi să fie o vizită pur formală, dar mă pune în gardă un singur lucru: atât acum cât şi în timpul vizitei arhiepiscopului Iilarion (Alfeev) la Bucureşti de la începutul lunii mai şi mai apoi odată cu vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Paris, în eparhia rusă din Corsun la mijlocul lunii iulie, nu s-a făcut nici o declaraţie de presă referitor la o eventuală aplanare a conflictului mocnind între cele două patriarhii referitor la situaţia din Basarabia.

Faptul că din delegaţia arhiepiscopului Ilarion nu a făcut parte nici un preot din Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove ne face să credem că această structură clericală este foarte tacticos îndepărtată de la negocierile privind rezolvarea diferendului. Motivul este foarte simplu de intuit - nu sunt oameni competenţi care să se ocupe de aceste lucruri.

Lipsa unui amănunt important al discuţiilor (cum ar fi situaţia din Basarabia) din declaraţiile de presă doar ne confirmă faptul că acesta fost luat în vizor la fiecare întâlnire. Nu pot să cred că niciodată, începând cu intenţia de activare a unor noi eparhii în cadrul Mitropoliei Basarabiei, cele două patriarhii nu au atins acest subiect delicat. Pesemne că se duc nişte negocieri disimulate atât la nivel eclezial cât şi la nivel politic. Nu demult Roşca la Brussel, ieri ambasadorul român la Moscova... mă pune puţin pe gânduri.

Am toate motivele să cred că în spatele acestor întâlniri amicale ni se fabrică o nouă situaţie ale cărei date urmează să le aflăm în viitorul apropiat. Bineînţeles, de pe acum este calulată şi rezolvarea care, în mod sigur, va aduce anumite avantaje părţilor implicate. În mijlocul evenimentelor ne vom afla iarăşi noi - basarabenii fără să ştim ce se întâmplă în realitate.

15 sept. 2009

Scopul politic scuză mijloacele nu tocmai ortodoxe

În ziua în care Mitropolia Basarabiei celebrează 17 ani de la reactivare pagina electronică a Patriarhiei moscovite ne informează că liderul Partidului Popular Creştin Democrat - Iurie Roşca, actualul vice prim-ministru al Republicii Moldova, s-a intâlnit la Brussel cu reprezentantul Bisericii ruse pe lângă organismele internaţionale europene - protoiereul Antonie Ilin. Straniu îmi pare faptul că nici Fluxul (ziarul PPCD-ului), nici oricare altă publicaţie în limba română nu aminteşte de acest "eveniment".

Roşca a subliniat importanţa dialogului cu Patriarhia Moscovei în ţările CSI unde cea mai mare parte a societăţii civile (inclusiv în Basarabia) este sub jurisdicţia Bisericii ruse. Totodată el, în calitate de lider al PPCD-ului, s-a declarat de acord să sprijine un seminar de dialog în colaborare activă cu Biserica Ortodoxă din Moldova.

În pragul alegerilor parlamentare din primăvara aceasta ppcdiştii, după câte înţeleg, şi-au dat seama că nu au nici o şansă de a intra în legislativul moldovenesc şi au adoptat o altă strategie diferită de cea prezentată oficial. În timp ce Vlad Cubreacov continuă să atace instituţia clericală rusă din Basarabia, Roşca se apropie din toate puterile de acesta vrând, probabil să câştige pe altă cale susţinerea electoratului.

Nu mai puţin de interesantă mi se pare şi poziţia ruşilor. În mod sigur ei ştiau cine este Roşca sau Cubreacov şi aportul lor la reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Asta doar îmi confirmă bănuielile că de la bun început susţinerea pentru această instituţie religioasă a fost departe de idealurile neamului nostru. În loc să ne unească această mitropolie ne desparte mai mult de fraţii de peste Prut.

În afara Basarabiei prea puţini îşi dau seama ce se întâmplă în interiorul acesteia, toţi acceptă necondiţionat ce li se spune la televizor, prin ziare şi în diferite publicaţii electronice, iar în realitate între două maluri ale Prutului se accentuează o criză de percepţie.

14 sept. 2009

Prin extreme paralele spre dezamăgirile convergente

Un fenomen pe cât de straniu pe atât de înteresant îl urmăresc de la începutul anilor 2000 (cel puţin eu din această perioadă) nu numai în Basarabia dar şi prin împrejurimile noastre. În mediul preoţesc s-au format două extreme, după părerea mea, la fel de periculoase pe cât de ofensive sunt. S-au cristalizat două curente de opinie extremiste: unul liberalist şi altul conservator (nu am găsit incă termenii care ar explica exact tendinţele).

Caracteristica liberalismului clerical include în sine toleranţa faţă de tot ce înseamnă ecumenism şi ceea ce decurge din aceasta. Conservatorii sunt dimpotrivă - reticenţi faţă de tot ce constituie inovaţie nu numai în domeniu dogmatic şi canonic dar şi pur şi simplu în viaţa de zi cu zi a creştinilor. La noi în situaţia de faţă cale de mijloc nu prea există în parte din cauză că preoţii de enorie în marea lor majoritate sunt inculţi şi nu au o poziţie proprie în diferendele care se iscă de pe urma neînţelegerilor între cele două tabere. Cel mai neplăcut este faptul că nimeni dintre aceştia nu au nici o treabă unii cu alţii inducându-se în eroare nu numai pe sine dar şi pe toţi credincioşii cu care intră în contact. Din trufie aceştia refuză să dialogheze între ei amplificând răul deja existent.

Originea conflictelor, deşi încă nu sunt conturate, în instituţia clericală rezidă în lipsa corespunzătoare de informare a factorilor de decizie (ierarhi, preoţi sau lideri ai societăţii civile). Elementar, nu există publicaţii serioase care să reflecte viaţa religioasă în Basarabia. Lipsesc teologii inteligenţi, şcoliţi care să se poată ocupa de aceste publicaţii şi nimănui nu-i pasă. Fiecare necioplit poate interpreta după bunul său plac dogmele sau canoanele şi să se dea drept un mare credincios. De aceea şi atitudinea negativistă a celor care din anumite motive s-au smintit sistemul actual al instituţiei clericale.

11 sept. 2009

Se încălzesc spiritele

În Chişinău acum este o atmosferă tensionată, dacă treci prin centru oraşul pare în asediu. O mulţime de străini circulă într-o tăcere sumbră prin tot perimetrul municipiului. Unii par să studieze arhitectura clădirilor alţii încearcă să se amestece prin mulţime. Străzile duduie de o energie negativă care circulă prin aer. Astăzi nu am observat nici măcar un zâmbet natural. Basarabenii par îngânduraţi, atenţi, serioşi şi poate că un pic speriaţi.

Desigur că am putea arunca toată vina pe situaţia politică destul de complicată şi pe de o parte este aşa. Pe de altă parte aş spune că toate neplăcerile cu care se confruntă Basarabia acum se datorează lipsei de credinţă în Dumnezeu şi de vină pentru asta este, în mod direct, ierarhia bisericească. Instituţia clericală nu s-a implicat activ, cât de puţin, în catehizarea mediului politic basarabean. Liderii scenei politice sunt permanent acuzaţi de incompetenţă în domeniul religios şi constatarea este corectă în afară de un singur lucru: responsabil de aceasta este exclusiv ierarhia clericală care, după cum spuneam, nici măcar intenţie să schimbe această situaţie dezastruoasă nu a avut.

Faptul că Basarabia este în mijlocul unui conflict social care este cât pe ce să se transforme într-unul cu urmări foarte grave pe termen lung se datorează în primul rând Mitropoliei Chişinăului şi al întregii Moldove. Să stea toţi aşa cu mâinile în sân este o adevârată trădare de neam şi credinţă. A continua tot aşa ar însemna să dai cu piciorul în toţi cei care s-au jerfit de-a lungul timpului pentru pacea şi bunăstarea poporului nostru, dar mult aceasta nu o să poată dura - tot răul are un sfârşit.

10 sept. 2009

E nevoie de o presă de investigaţii şi în domeniul religios

Constat cu amărăciune că la noi în Basarabia nu există o presă de investigaţii în domeniul vieţii bisericeşti. Motivul e simplu - lipsa oricăror cunoştinţe de specialitate în plan teologic. După cum am putut remarca, nici intenţie nu există să se facă ceva în această direcţie.

Jurnalism de investigaţie este doar numai când e vorba de de afaceri politice şi economice. Mass-media nu are în această privinţă nici o vină. Răspunderea o poartă în cea mai mare măsură autorităţile clericale care evită o cercetare mai atentă şi mai serioasă a vieţii religioase din ţară. Până acum nu am văzut nici un studiu evaluativ, măcar sumar, al activităţii preoţilor din Basarabia nici de la o mitropolie. Nu mai vorbim de lipsa de educaţie a personalului mitropolitan care este sub orice critică. Viaţa religioasă în Basarabia este într-o beznă totală.

În aceste condiţii, este de înţeles de ce jurnalistii au o adevărată repulsie faţă de tot ce înseamnă clericalism basarabean. Cunosc mulţi oameni de presă care ciocnindu-se în activitatea lor de o elementară lipsă de bun simţ din partea reprezentanţilor ierarhiei clericale s-au smintit într-atât încât numai citarea, într-un anumit context a expresiei "Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove" le provoacă aversiune.

Nimeni nu se ia de aceste investigaţii şi e păcat pentru că dacă s-ar ocupa cineva de subteranele vieţii bisericeşti basarabene ar descoperi multe lucruri interesante: de la trafic de arme până la crimă organizată internaţională - lucru care i-ar pune un pic pe gânduri pe ierarhii noştri. Pe de altă parte, s-ar descoperi şi adevărata faţă a ortodoxiei noastre, cea cu duhovnicii ei înţelepţi şi martirii neamului nostru.

9 sept. 2009

Limbă de lemn putred pentru o teologie de birou

În cărţile de cult folosite la diferite slujbe religioase preoţii se servesc de un grai perfect. Româna este o limbă liturgică încă de la origini. Etnogeneza poporului nostru ne-o confirmă. Alt limbaj este folosit de cleric pentru a spune predicile de pe amvonul bisericilor în care slujesc. Un mod diferit de a vorbi este utilizat de aceştia în timpul mărturisirii credincioşilor. De obicei, în Basarabia, slujitorii altarului folosesc în mediul lor intern un limbaj, aş putea zice, de cartier cu nimic deosebit de al şmecherilor.

Ceea ce mă deranjează, totuşi, cel mai mult este faptul că nici unul din aceste graiuri nu este utilizat mai făţarnic decât cel academic. În anumite ocazii când administraţia bisericească trebuie să dea socoteală în faţa creştinilor ei folsesc un fel de limbaj teologic sofisticat care nu are nici o justificare. Cuvintele scrise în diferite comunicate de presă şi alte acte oficiale în realitate nici nu pot fi rostite corect de aceşti clerici dacă ar fi să le citească în voce tare.

Eu înţeleg atunci când această teologie soft este întrebuinţată într-un mediu academic de oameni inteligenţi dar când este folisit de nişte inculţi mi se pare de-a dreptul grotesc. De abia să poţi citi aceste cuvinte şi să te dai mare şi tare nu este altceva decât o imbecilitate crasă. Cel mai urât este atunci când aceşti termeni sunt scrişi cu greşeli gramaticale elementare nemaivorbind de erorile stilistice care, de obicei, abundă.

Tendinţa aceata abjectă de a se asemăna cu cineva mult mai înţelept doar prin vorbe frumoase îmi aduce aminte de un banc: "Se zice că a mers odată Kant, marele filozof, la o stana din Romania: - Pastore ancestral, ale tale sunt aceste mirifice ovine care se autofurajeaza pe acest mioritic plai? Ciobanul de pe banca, dand din cap: - Indubitabil!"

6 sept. 2009

Realităţi dure

Instutuţia clericală în Basarabia este în proces de descompunere şi nu am în vedere partea duhovnivească ci relaţia ierarhică în mitropolie. Din considerente de rapacitate ale administraţiei multe biserici devin pur şi simplu nişte ceapeuri sau, mai bine zis, nişte firme de producţie care prestează în cea mai mare măsură doar servicii economice.

Încrederea în preot scade cu atât cu cât el se ocupă mai puţin de lucrurile duhovniceşti, cu cât el cunoaşte mai puţin din învăţătura sfinţilor părinţi şi nu în ultimul rând depinde de cultura lui generală şi modul în care se comportă. Credincioşii simt asta foarte bine şi e de mirare cum clericul se înşeală într-atât încât să persiste în rătăcirea sa.

Înainte preotul era socotit cel mai cult om din sat, acum el face parte dintre cei mai inculţi iar serviciul liturgic pe care îl prestează - unul formal. După predica din care enoriaşii nu au rămas cu nimic în suflet ei se întorc pe la gospodăriile lor şi continuă cu aceleaşi obiceiuri vicioase. Bineînţeles, vina în primul rând este a celui care săvârşeşte păcatul, dar nu putem exculde din acest gest al omului şi sminteala pe care o provoacă clericul atunci când încalcă preceptele duhovniceşti pe care orice cleric trebuie să le respecte din momentul când este hirotonit.

Cu toţii avem vicii, dar aceasta nu ne scuză faptele pe care le facem din rea intenţie şi cu bună ştiinţă. Dacă fiecare din slujitorii altarului se va considera excepţie de la regulă cum, într-un fel se întâplă acum, atunci nu e greu să înţelegem de ce instutuţia clericală în Basarabia este în descompunere.

Niciodată nu e prea târziu de a schimba ceva în bine, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată trebuie să amânăm. E nevoie doar de puţină voinţă care din păcate lipseşte.

3 sept. 2009

Clerici şi creştini - două lumi paralele

Cea mai mare ruşine pentru Biserica Ortodoxă în Moldova sunt preoţii şi mai apoi ierarhii care nu fac nimic în afară de afaceri cu bunurile credincioşilor simpli şi câştigă bani grei de pe urma statutului de persoane privilegiate în societate.

Îndrăznesc să spun aceasta din cauză că am depus, la terminarea studiilor mele teologice, un jurământ cu mâna pe Evanghelie în faţa Altarului, unde m-am obligat să spun numai adevărul şi să lucrez în folosul Bisericii Ortodoxe aşa cum mi-a fost predat. Cunosc bine Canoanele Sfinţilor Părinţi şi de aceea îmi dau seama ce fac şi de aceea subliniez că tot ce scriu în aceste postări sunt doar nişte abordări subiective ale problemelor cu care se confruntă instituţia clericală în Basarabia. Dacă păstram tăcerea socot că avea să am un păcat mult mai mare asupra mea. Desigur, nu m-ai scriam nimic dacă semnalele de alarmă trase şi de presă, şi de credincioşi, chiar şi de unii preoţi erau luate în seamă de administraţia clericală. Din lipsa unei reacţii la toate nivelele ierarhice este şi normal ca cineva să iasă şi să spună lucrurilor pe nume. Este datoria noastră să ne supunem doar autorităţilor competente şi care au capacitatea de a lua măsuri adecvate pentru ca Biserica Ortodoxă ca organism divino-uman să nu mai fie batjocorită prin intermediul unei instituţii degradante clericale.

Desigur, există şi excepţii: sunt preoţi duhovnici buni, sunt arhierei cu calităţi deosebite şi care sunt atacaţi pe nedrept şi în Biserica rusă şi în cea română, mult mai rău pentru noi, cu cât în Mitropolia Moldovei ca şi în cea a Basarabiei atacul vine în cea mai mare parte din interior. Majoritatea preoţilor sunt rupţi de realitatea cotidiană şi continuă să existe într-o lume proprie, imaginară care nu are nimic cu ortodoxia aşa cum ne-a fost transmisă de sfinţii părinţi. Sinceritatea practic a dispărut şi nici măcar nu mai este socotită ca valoare în mediile clericale, este un termen folosit doar în raport cu enoriaşii bisericilor.

2 sept. 2009

"...fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea" (Apocalipsa 3,16)

Îndiferent dacă se declară credincioşi sau necredicioşi discut, pe teme religioase, la fel cu toţi pe care am ocazia să-i întâlnesc. Cei care frecventează biserica îmi sunt mai apropiaţi însă nu şi, de fiecare dată, mai sinceri. Ştiind un pic mai mult din viaţa religioasă a comunităţii ortodoxe aceştia mi se par mult mai periculoşi. E mult mai greu să cred o fată care e dintr-o familie de clerici, care ştie toate şmecheriile pe care le fac părinţii, ştie tot ce se permite şi nu se permite unor creştini ortodocşi şi care oricând, sunt sigur, că m-ar putea minţi mult mai uşor.

Pe de altă parte, când îi întreb pe cei care vin mai rar în lăcaşele de cult ortodoxe despre convingerile lor religioase aud ca de obicei două răspunsuri: că nu cred în miracole şi în ce spun preoţii în Biserică pentru că nu prea înţeleg predicile lor. De la aceştia aflu multe lucruri interesante care, câte odată, chiar şi un doctor în teologie nu le sesizează. În atitudinea lor critică ei sunt mult mai sinceri. Dacă Mitropolia Moldovei s-ar atârna mult mai serios în ce priveşte acticvitatea de catehizare şi cea misionară atât presa cât şi intelectualitatea basarabeană ar avea o atitudine mult mai bună faţă de această instituţie.

Toate ar fi bune dacă scopurile declarate ale instituţiei clericale basarabene ar fi la fel cu cele reale.

27 aug. 2009

Nu mai bateţi că oricum nu vi se va deschide

Biserica, după învăţătura creştin-ordodoxă, este un organism divino-uman. Una dintre deosebirile fireşti ale instituţiei clericale faţă de celelalte structuri într-un stat este deschiderea şi dialogul cu toţi oamenii care au nevoie de ajutor, susţinere şi mângâiere. În afară de secretul spovedaniei şi tot ce ţine de acesta Biserica, în mod normal, nu ar trebui să ascundă nimic de la credincioşii săi. Din contra, aceasta ar trebui să-i lumineze în cunoaşterea adevărului de credinţă.

În realitate nici Mitropolia Moldovei şi nici cea a Basarabiei nu dau dovadă de o oarecare transparenţă în relaţia cu societatea. Mitropolia Moldovei cu al ei sediu impresionant mai mult seamănă a bunker dacă ne referim la relaţia cu exteriorul iar Mitropolia Basarabiei oricâte argumente ale istoricităţii şi canonicităţii sale nu ar oferi nu este în stare să-şi ridice vălul obtuzităţii şi al opacităţii sale.

Mitropolia a ajuns cea mai birocratică şi mai secretizată instituţie în stat. Acest lucru se întâmplă ori din cauza corupţiei ori din lipsa de cadre (sau, cel mai posibil, amândouă luate împreună). Elementar, nu este nimeni care ar da un răspuns coerent dacă spre exemplu suni la vreun număr de telefon sau dacă trimiţi vreo scrisoare la sediile acestora. Mai mult: cunosc tineri care au finalizat studiile superioare în domeniu teologic (unii cu titlul de doctor în teologie), care au depus actele pentru hirotonie la Mitropolie şi cărora nici după câţiva ani în şir nu li s-a răspuns (unii din ei s-au decepţionat şi au plecat în alte ţări la lucru). Lipsa de transparenţă denotă o înapoiere totală şi o criză acută în sistemul administrativ bisericesc.

Mântutorul ne-a zis: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide." Eu am urmat sfatului acesta. Ce ar fi dacă aş sparge uşa, s-ar trezi oare cei care dorm de atâta timp într-un somn aşa de adânc?!

20 aug. 2009

Începuturile unei lungi "prietenii" între adventişti şi ortodocşi

Acum vreo câteva zile în urmă la Chişinău a avut loc un eveniment care după conotaţia sa în viaţa religioasă autohtonă a constituit o nouate absolută. Adepţii sectei advenţiştilor au intenţionat să organizeze o acţiune de "evaghelizare" în mai multe oraşe ale Moldovei fără a se consulta în prealabil cu membrii celorlalte culte religioase. Acest lucru a provocat un protest amplu mediatizat în rândul societăţii civile ortodoxe.

Deşi, pare-se că, în final adventiştii nu au avut sorţi de izbândă am impresia că ceea ce s-a întâmplat acum nu este decât preludiul unei acţiuni mult mai ample împotriva Bisericii Ortodoxe care are adepţi atât în interiorul cât şi în exteriorul instituţiei ecclesiale. De ce spun asta? Pentru că atât organizarea deficitară a aşa-zisului concert în Chişinău cât şi răspunsul la această provocare evidentă trădează o lipsă de tact.

Advenţiştii vor acţiona statul moldovenesc în instanţă la CEDO unde indubitabil vor avea câştig de cauză. Asta a şi fost unul din scopurile primare ale organizatorilor acestei acţiuni - se va ajunge la un moment dat când orice fel de curent religios sau pseudoreligios să aibă dretul să facă nestigherit prozelitism chiar şi în faţa Catedralei Naşterea Domnului şi dreptul acesta va fi garantat prin lege. Răspunsul tardiv al unor aşa-zişi reprezentanţi ai "societăţii civile" a fost neinspirat dar în ultimă instanţă unicul demn de un anumit respect (în cazul dat vorbesc de cea de-a doua conferinţă din 14.08.2009).

Consider că se putea de evitat foarte uşor acest spectacol mediatic de prost gust printr-un dialog echilibrat fără a se recurge la ameninţări şi procese, dar problema e că nu s-a vrut - aceasta e esenţa. În urma acestei situaţii putem să deducem că şi până acum Legea privind cultele religioase conţine breşe care permit crearea unor conflicte intra şi interreligioase.

19 aug. 2009

Idei de inceput

Tumultul evenimentelor care ne învăluie zilnic ne face să uitam de cel mai important lucru la care ar trebui să atragem atenţia - relaţia noastră sinceră cu Dumnezeu, legătura cu Creatorul sau cu alte cuvinte simţul nostru religios. Alterându-se acest simţ în sufletul omului relaţia care până acum era una originală duhovnicească devine pur economică, mai bine zis una formală.

Aşa că toate scandalurile astea cu iz religios nu sunt decât un un spectacol de prost gust pentru cei care într-adevăr inţeleg ce este viaţa ecclesială. În spatele oricăror evenimente de acest soi sunt nişte interese cu finalităţi prestabilite şi calcule precise în care orice acţiune îşi are rostul său.

Ca şi într-un stat bazat pe norme juridice când persistenţa acestuia este garanată de anumite legi în insituţia bisericească funcţia de echilibru în viaţa de zi cu zi o iau asupra sa canoanele. Cine nu respectă canoanele nu respectă nici pe credincioşii dinprejurul său, cât priveşte viaţa sa privată totul depinde de sinceritatea cu care se adresează Domnului - un ajutor în acest sens îl poate oferi doar duhovnicul. De la aceasta ar trebui fiecare din noi să începem şi... cu cât este cu putinţă să nu ne facem impresii greşite.

Despre mine

Fotografia mea
Chişinău, Moldova, Romania
Creştin ortodox; Neafiliat politic; Crezul meu: Niceo-constantinopolitan