Constatările din postările de mai jos au un caracter exclusiv subiectiv şi nu reflectă decât opinia personală a autorului

27 aug. 2009

Nu mai bateţi că oricum nu vi se va deschide

Biserica, după învăţătura creştin-ordodoxă, este un organism divino-uman. Una dintre deosebirile fireşti ale instituţiei clericale faţă de celelalte structuri într-un stat este deschiderea şi dialogul cu toţi oamenii care au nevoie de ajutor, susţinere şi mângâiere. În afară de secretul spovedaniei şi tot ce ţine de acesta Biserica, în mod normal, nu ar trebui să ascundă nimic de la credincioşii săi. Din contra, aceasta ar trebui să-i lumineze în cunoaşterea adevărului de credinţă.

În realitate nici Mitropolia Moldovei şi nici cea a Basarabiei nu dau dovadă de o oarecare transparenţă în relaţia cu societatea. Mitropolia Moldovei cu al ei sediu impresionant mai mult seamănă a bunker dacă ne referim la relaţia cu exteriorul iar Mitropolia Basarabiei oricâte argumente ale istoricităţii şi canonicităţii sale nu ar oferi nu este în stare să-şi ridice vălul obtuzităţii şi al opacităţii sale.

Mitropolia a ajuns cea mai birocratică şi mai secretizată instituţie în stat. Acest lucru se întâmplă ori din cauza corupţiei ori din lipsa de cadre (sau, cel mai posibil, amândouă luate împreună). Elementar, nu este nimeni care ar da un răspuns coerent dacă spre exemplu suni la vreun număr de telefon sau dacă trimiţi vreo scrisoare la sediile acestora. Mai mult: cunosc tineri care au finalizat studiile superioare în domeniu teologic (unii cu titlul de doctor în teologie), care au depus actele pentru hirotonie la Mitropolie şi cărora nici după câţiva ani în şir nu li s-a răspuns (unii din ei s-au decepţionat şi au plecat în alte ţări la lucru). Lipsa de transparenţă denotă o înapoiere totală şi o criză acută în sistemul administrativ bisericesc.

Mântutorul ne-a zis: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide." Eu am urmat sfatului acesta. Ce ar fi dacă aş sparge uşa, s-ar trezi oare cei care dorm de atâta timp într-un somn aşa de adânc?!

20 aug. 2009

Începuturile unei lungi "prietenii" între adventişti şi ortodocşi

Acum vreo câteva zile în urmă la Chişinău a avut loc un eveniment care după conotaţia sa în viaţa religioasă autohtonă a constituit o nouate absolută. Adepţii sectei advenţiştilor au intenţionat să organizeze o acţiune de "evaghelizare" în mai multe oraşe ale Moldovei fără a se consulta în prealabil cu membrii celorlalte culte religioase. Acest lucru a provocat un protest amplu mediatizat în rândul societăţii civile ortodoxe.

Deşi, pare-se că, în final adventiştii nu au avut sorţi de izbândă am impresia că ceea ce s-a întâmplat acum nu este decât preludiul unei acţiuni mult mai ample împotriva Bisericii Ortodoxe care are adepţi atât în interiorul cât şi în exteriorul instituţiei ecclesiale. De ce spun asta? Pentru că atât organizarea deficitară a aşa-zisului concert în Chişinău cât şi răspunsul la această provocare evidentă trădează o lipsă de tact.

Advenţiştii vor acţiona statul moldovenesc în instanţă la CEDO unde indubitabil vor avea câştig de cauză. Asta a şi fost unul din scopurile primare ale organizatorilor acestei acţiuni - se va ajunge la un moment dat când orice fel de curent religios sau pseudoreligios să aibă dretul să facă nestigherit prozelitism chiar şi în faţa Catedralei Naşterea Domnului şi dreptul acesta va fi garantat prin lege. Răspunsul tardiv al unor aşa-zişi reprezentanţi ai "societăţii civile" a fost neinspirat dar în ultimă instanţă unicul demn de un anumit respect (în cazul dat vorbesc de cea de-a doua conferinţă din 14.08.2009).

Consider că se putea de evitat foarte uşor acest spectacol mediatic de prost gust printr-un dialog echilibrat fără a se recurge la ameninţări şi procese, dar problema e că nu s-a vrut - aceasta e esenţa. În urma acestei situaţii putem să deducem că şi până acum Legea privind cultele religioase conţine breşe care permit crearea unor conflicte intra şi interreligioase.

19 aug. 2009

Idei de inceput

Tumultul evenimentelor care ne învăluie zilnic ne face să uitam de cel mai important lucru la care ar trebui să atragem atenţia - relaţia noastră sinceră cu Dumnezeu, legătura cu Creatorul sau cu alte cuvinte simţul nostru religios. Alterându-se acest simţ în sufletul omului relaţia care până acum era una originală duhovnicească devine pur economică, mai bine zis una formală.

Aşa că toate scandalurile astea cu iz religios nu sunt decât un un spectacol de prost gust pentru cei care într-adevăr inţeleg ce este viaţa ecclesială. În spatele oricăror evenimente de acest soi sunt nişte interese cu finalităţi prestabilite şi calcule precise în care orice acţiune îşi are rostul său.

Ca şi într-un stat bazat pe norme juridice când persistenţa acestuia este garanată de anumite legi în insituţia bisericească funcţia de echilibru în viaţa de zi cu zi o iau asupra sa canoanele. Cine nu respectă canoanele nu respectă nici pe credincioşii dinprejurul său, cât priveşte viaţa sa privată totul depinde de sinceritatea cu care se adresează Domnului - un ajutor în acest sens îl poate oferi doar duhovnicul. De la aceasta ar trebui fiecare din noi să începem şi... cu cât este cu putinţă să nu ne facem impresii greşite.

Despre mine

Fotografia mea
Chişinău, Moldova, Romania
Creştin ortodox; Neafiliat politic; Crezul meu: Niceo-constantinopolitan