Prin extreme paralele spre dezamăgirile convergente

Un fenomen pe cât de straniu pe atât de înteresant îl urmăresc de la începutul anilor 2000 (cel puţin eu din această perioadă) nu numai în Basarabia dar şi prin împrejurimile noastre. În mediul preoţesc s-au format două extreme, după părerea mea, la fel de periculoase pe cât de ofensive sunt. S-au cristalizat două curente de opinie extremiste: unul liberalist şi altul conservator (nu am găsit incă termenii care ar explica exact tendinţele).

Caracteristica liberalismului clerical include în sine toleranţa faţă de tot ce înseamnă ecumenism şi ceea ce decurge din aceasta. Conservatorii sunt dimpotrivă - reticenţi faţă de tot ce constituie inovaţie nu numai în domeniu dogmatic şi canonic dar şi pur şi simplu în viaţa de zi cu zi a creştinilor. La noi în situaţia de faţă cale de mijloc nu prea există în parte din cauză că preoţii de enorie în marea lor majoritate sunt inculţi şi nu au o poziţie proprie în diferendele care se iscă de pe urma neînţelegerilor între cele două tabere. Cel mai neplăcut este faptul că nimeni dintre aceştia nu au nici o treabă unii cu alţii inducându-se în eroare nu numai pe sine dar şi pe toţi credincioşii cu care intră în contact. Din trufie aceştia refuză să dialogheze între ei amplificând răul deja existent.

Originea conflictelor, deşi încă nu sunt conturate, în instituţia clericală rezidă în lipsa corespunzătoare de informare a factorilor de decizie (ierarhi, preoţi sau lideri ai societăţii civile). Elementar, nu există publicaţii serioase care să reflecte viaţa religioasă în Basarabia. Lipsesc teologii inteligenţi, şcoliţi care să se poată ocupa de aceste publicaţii şi nimănui nu-i pasă. Fiecare necioplit poate interpreta după bunul său plac dogmele sau canoanele şi să se dea drept un mare credincios. De aceea şi atitudinea negativistă a celor care din anumite motive s-au smintit sistemul actual al instituţiei clericale.

Se încălzesc spiritele

În Chişinău acum este o atmosferă tensionată, dacă treci prin centru oraşul pare în asediu. O mulţime de străini circulă într-o tăcere sumbră prin tot perimetrul municipiului. Unii par să studieze arhitectura clădirilor alţii încearcă să se amestece prin mulţime. Străzile duduie de o energie negativă care circulă prin aer. Astăzi nu am observat nici măcar un zâmbet natural. Basarabenii par îngânduraţi, atenţi, serioşi şi poate că un pic speriaţi.

Desigur că am putea arunca toată vina pe situaţia politică destul de complicată şi pe de o parte este aşa. Pe de altă parte aş spune că toate neplăcerile cu care se confruntă Basarabia acum se datorează lipsei de credinţă în Dumnezeu şi de vină pentru asta este, în mod direct, ierarhia bisericească. Instituţia clericală nu s-a implicat activ, cât de puţin, în catehizarea mediului politic basarabean. Liderii scenei politice sunt permanent acuzaţi de incompetenţă în domeniul religios şi constatarea este corectă în afară de un singur lucru: responsabil de aceasta este exclusiv ierarhia clericală care, după cum spuneam, nici măcar intenţie să schimbe această situaţie dezastruoasă nu a avut.

Faptul că Basarabia este în mijlocul unui conflict social care este cât pe ce să se transforme într-unul cu urmări foarte grave pe termen lung se datorează în primul rând Mitropoliei Chişinăului şi al întregii Moldove. Să stea toţi aşa cu mâinile în sân este o adevârată trădare de neam şi credinţă. A continua tot aşa ar însemna să dai cu piciorul în toţi cei care s-au jerfit de-a lungul timpului pentru pacea şi bunăstarea poporului nostru, dar mult aceasta nu o să poată dura - tot răul are un sfârşit.

E nevoie de o presă de investigaţii şi în domeniul religios

Constat cu amărăciune că la noi în Basarabia nu există o presă de investigaţii în domeniul vieţii bisericeşti. Motivul e simplu - lipsa oricăror cunoştinţe de specialitate în plan teologic. După cum am putut remarca, nici intenţie nu există să se facă ceva în această direcţie.

Jurnalism de investigaţie este doar numai când e vorba de de afaceri politice şi economice. Mass-media nu are în această privinţă nici o vină. Răspunderea o poartă în cea mai mare măsură autorităţile clericale care evită o cercetare mai atentă şi mai serioasă a vieţii religioase din ţară. Până acum nu am văzut nici un studiu evaluativ, măcar sumar, al activităţii preoţilor din Basarabia nici de la o mitropolie. Nu mai vorbim de lipsa de educaţie a personalului mitropolitan care este sub orice critică. Viaţa religioasă în Basarabia este într-o beznă totală.

În aceste condiţii, este de înţeles de ce jurnalistii au o adevărată repulsie faţă de tot ce înseamnă clericalism basarabean. Cunosc mulţi oameni de presă care ciocnindu-se în activitatea lor de o elementară lipsă de bun simţ din partea reprezentanţilor ierarhiei clericale s-au smintit într-atât încât numai citarea, într-un anumit context a expresiei "Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove" le provoacă aversiune.

Nimeni nu se ia de aceste investigaţii şi e păcat pentru că dacă s-ar ocupa cineva de subteranele vieţii bisericeşti basarabene ar descoperi multe lucruri interesante: de la trafic de arme până la crimă organizată internaţională - lucru care i-ar pune un pic pe gânduri pe ierarhii noştri. Pe de altă parte, s-ar descoperi şi adevărata faţă a ortodoxiei noastre, cea cu duhovnicii ei înţelepţi şi martirii neamului nostru.

Limbă de lemn putred pentru o teologie de birou

În cărţile de cult folosite la diferite slujbe religioase preoţii se servesc de un grai perfect. Româna este o limbă liturgică încă de la origini. Etnogeneza poporului nostru ne-o confirmă. Alt limbaj este folosit de cleric pentru a spune predicile de pe amvonul bisericilor în care slujesc. Un mod diferit de a vorbi este utilizat de aceştia în timpul mărturisirii credincioşilor. De obicei, în Basarabia, slujitorii altarului folosesc în mediul lor intern un limbaj, aş putea zice, de cartier cu nimic deosebit de al şmecherilor.

Ceea ce mă deranjează, totuşi, cel mai mult este faptul că nici unul din aceste graiuri nu este utilizat mai făţarnic decât cel academic. În anumite ocazii când administraţia bisericească trebuie să dea socoteală în faţa creştinilor ei folsesc un fel de limbaj teologic sofisticat care nu are nici o justificare. Cuvintele scrise în diferite comunicate de presă şi alte acte oficiale în realitate nici nu pot fi rostite corect de aceşti clerici dacă ar fi să le citească în voce tare.

Eu înţeleg atunci când această teologie soft este întrebuinţată într-un mediu academic de oameni inteligenţi dar când este folisit de nişte inculţi mi se pare de-a dreptul grotesc. De abia să poţi citi aceste cuvinte şi să te dai mare şi tare nu este altceva decât o imbecilitate crasă. Cel mai urât este atunci când aceşti termeni sunt scrişi cu greşeli gramaticale elementare nemaivorbind de erorile stilistice care, de obicei, abundă.

Tendinţa aceata abjectă de a se asemăna cu cineva mult mai înţelept doar prin vorbe frumoase îmi aduce aminte de un banc: "Se zice că a mers odată Kant, marele filozof, la o stana din Romania: - Pastore ancestral, ale tale sunt aceste mirifice ovine care se autofurajeaza pe acest mioritic plai? Ciobanul de pe banca, dand din cap: - Indubitabil!"

Realităţi dure

Instutuţia clericală în Basarabia este în proces de descompunere şi nu am în vedere partea duhovnivească ci relaţia ierarhică în mitropolie. Din considerente de rapacitate ale administraţiei multe biserici devin pur şi simplu nişte ceapeuri sau, mai bine zis, nişte firme de producţie care prestează în cea mai mare măsură doar servicii economice.

Încrederea în preot scade cu atât cu cât el se ocupă mai puţin de lucrurile duhovniceşti, cu cât el cunoaşte mai puţin din învăţătura sfinţilor părinţi şi nu în ultimul rând depinde de cultura lui generală şi modul în care se comportă. Credincioşii simt asta foarte bine şi e de mirare cum clericul se înşeală într-atât încât să persiste în rătăcirea sa.

Înainte preotul era socotit cel mai cult om din sat, acum el face parte dintre cei mai inculţi iar serviciul liturgic pe care îl prestează - unul formal. După predica din care enoriaşii nu au rămas cu nimic în suflet ei se întorc pe la gospodăriile lor şi continuă cu aceleaşi obiceiuri vicioase. Bineînţeles, vina în primul rând este a celui care săvârşeşte păcatul, dar nu putem exculde din acest gest al omului şi sminteala pe care o provoacă clericul atunci când încalcă preceptele duhovniceşti pe care orice cleric trebuie să le respecte din momentul când este hirotonit.

Cu toţii avem vicii, dar aceasta nu ne scuză faptele pe care le facem din rea intenţie şi cu bună ştiinţă. Dacă fiecare din slujitorii altarului se va considera excepţie de la regulă cum, într-un fel se întâplă acum, atunci nu e greu să înţelegem de ce instutuţia clericală în Basarabia este în descompunere.

Niciodată nu e prea târziu de a schimba ceva în bine, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată trebuie să amânăm. E nevoie doar de puţină voinţă care din păcate lipseşte.

Clerici şi creştini - două lumi paralele

Cea mai mare ruşine pentru Biserica Ortodoxă în Moldova sunt preoţii şi mai apoi ierarhii care nu fac nimic în afară de afaceri cu bunurile credincioşilor simpli şi câştigă bani grei de pe urma statutului de persoane privilegiate în societate.

Îndrăznesc să spun aceasta din cauză că am depus, la terminarea studiilor mele teologice, un jurământ cu mâna pe Evanghelie în faţa Altarului, unde m-am obligat să spun numai adevărul şi să lucrez în folosul Bisericii Ortodoxe aşa cum mi-a fost predat. Cunosc bine Canoanele Sfinţilor Părinţi şi de aceea îmi dau seama ce fac şi de aceea subliniez că tot ce scriu în aceste postări sunt doar nişte abordări subiective ale problemelor cu care se confruntă instituţia clericală în Basarabia. Dacă păstram tăcerea socot că avea să am un păcat mult mai mare asupra mea. Desigur, nu m-ai scriam nimic dacă semnalele de alarmă trase şi de presă, şi de credincioşi, chiar şi de unii preoţi erau luate în seamă de administraţia clericală. Din lipsa unei reacţii la toate nivelele ierarhice este şi normal ca cineva să iasă şi să spună lucrurilor pe nume. Este datoria noastră să ne supunem doar autorităţilor competente şi care au capacitatea de a lua măsuri adecvate pentru ca Biserica Ortodoxă ca organism divino-uman să nu mai fie batjocorită prin intermediul unei instituţii degradante clericale.

Desigur, există şi excepţii: sunt preoţi duhovnici buni, sunt arhierei cu calităţi deosebite şi care sunt atacaţi pe nedrept şi în Biserica rusă şi în cea română, mult mai rău pentru noi, cu cât în Mitropolia Moldovei ca şi în cea a Basarabiei atacul vine în cea mai mare parte din interior. Majoritatea preoţilor sunt rupţi de realitatea cotidiană şi continuă să existe într-o lume proprie, imaginară care nu are nimic cu ortodoxia aşa cum ne-a fost transmisă de sfinţii părinţi. Sinceritatea practic a dispărut şi nici măcar nu mai este socotită ca valoare în mediile clericale, este un termen folosit doar în raport cu enoriaşii bisericilor.

"...fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea" (Apocalipsa 3,16)

Îndiferent dacă se declară credincioşi sau necredicioşi discut, pe teme religioase, la fel cu toţi pe care am ocazia să-i întâlnesc. Cei care frecventează biserica îmi sunt mai apropiaţi însă nu şi, de fiecare dată, mai sinceri. Ştiind un pic mai mult din viaţa religioasă a comunităţii ortodoxe aceştia mi se par mult mai periculoşi. E mult mai greu să cred o fată care e dintr-o familie de clerici, care ştie toate şmecheriile pe care le fac părinţii, ştie tot ce se permite şi nu se permite unor creştini ortodocşi şi care oricând, sunt sigur, că m-ar putea minţi mult mai uşor.

Pe de altă parte, când îi întreb pe cei care vin mai rar în lăcaşele de cult ortodoxe despre convingerile lor religioase aud ca de obicei două răspunsuri: că nu cred în miracole şi în ce spun preoţii în Biserică pentru că nu prea înţeleg predicile lor. De la aceştia aflu multe lucruri interesante care, câte odată, chiar şi un doctor în teologie nu le sesizează. În atitudinea lor critică ei sunt mult mai sinceri. Dacă Mitropolia Moldovei s-ar atârna mult mai serios în ce priveşte acticvitatea de catehizare şi cea misionară atât presa cât şi intelectualitatea basarabeană ar avea o atitudine mult mai bună faţă de această instituţie.

Toate ar fi bune dacă scopurile declarate ale instituţiei clericale basarabene ar fi la fel cu cele reale.