Constatările din postările de mai jos au un caracter exclusiv subiectiv şi nu reflectă decât opinia personală a autorului

16 mai 2012

Paradox şi legităţi naţionale sub spectrul integrării


Asistăm de la o vreme la un şir de scandaluri cu tangenţă eclezială pe care nu le voi expune în continuare din simplul motiv că n-aş vrea să torn apă la moară unui conflict atent proiectat şi cu un scop bine stabilit. Totuşi nu m-am putut abţine de la un scurt comentariu indirect referitor la acesta.

Mă surprind mai multe aspecte ale acestor pseudodispute. În primul rând nici una dintre părţi, fie dacă este vorba de demnitarii de stat, fie de reprezentanţii societăţii civile sau a instituţiilor ecclesiale, nimeni nu este interesat de o rezolvare amiabilă a situaţiei în care s-a pomenit R. Moldova sub aspect social-religios. Aceasta se vede după argumentele expuse în declaraţiile oficiale. Să fim serioşi, a pune punct unui conflict prin intermediul unei conferinţe de presă este un nonsens.

Pe de altă parte dacă într-adevăr una dintre părţi, oricare n-ar fi ea, şi-ar dori o finalizare pozitivă pentru ea a diferendului ar iniţia un dialog sincer bazat pe studii de caz serioase la subiect. Unde sunt articolele de analiză, unde sunt sondajele de opinie unde sunt studiile academice care sunt absolut obligatorii în astfel de situaţii?!

Referindu-ne la reprezentanţii instituţiilor ecclesiale observ un paradox greu de închipuit acum 20 de ani. În faţa unor pericole evidente şi iminente venite din exteriorul Bisericii instituţiile abilitate cu rezolvarea situaţiei nu numai că nu-şi concentrează eforturile pe rezolvarea problemei dar îşi mai crează precedente spre noi situaţii  jenante. Am în vedere aici lipsa de reacţie, în mod public, a instituţiilor de învăţământ ortodoxe, neconcordanţa în declaraţii şi fapte din partea ierarhilor, preoţilor şi publiciştilor ortodocşi şi nu în ultimul rând implicarea acestora în politică.

Din partea demnitarilor politici nu observ o deschidere în deajuns spre dialog social – funcţie pe care din start sunt obligaţi s-o execute ca şi reprezentanţi ai elecotratului. Ni se prezintă într-un final un rezultat sec al unor axiome legislative de esenţă occidentală care nicidecum nu convin şi nu converg aspiraţiilor populare. Argumentele procedurale nu conving decât pe autorii proiectelor legislative şi evită în mod clar definirile care se solicită atât din partea societăţii civile cât şi din partea instituţiilor ecclesiale.

Dacă e să vorbim de societatea civilă, în mod voit sau involuntar se fac nişte confuzii care devalorizează automat argumentaţia reprezentanţilor sau aşa-zişilor reprezentanţi ai acestor structuri. Prima dintre confuzii este legată de cine ţin aceşti reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, a liderilor de opinie sau a sindicatelor. A doua confuzie este legată de valoarea acestor reprezentanţi, din partea a câţi cetăţeni iau cuvântul şi dacă într-adevăr îi reprezintă interesele. În mare parte încercarile de dialog se reduc la silogisme, raţionamente şi sofisme incompatibile cu realităţile cotidiene ale ţării şi ale oamenilor de rând.

Din păcate, un astfel de curs social-politic nu va duce decât la adâncirea crizei, inclusiv a celei religioase, după care pentru noi vor urma consecinţe mult mai grave ca urmare a dezechilibrului social.

Să sperăm că, totuşi, consensul va fi stabilit.

2 comentarii:

Despre mine

Fotografia mea
Chişinău, Moldova, Romania
Creştin ortodox; Neafiliat politic; Crezul meu: Niceo-constantinopolitan