Antipatia cronică faţă de Ortodoxie

În mediul urban din Chişinău persistă o aversiune făţişă în raport cu Biserica, preoţii şi tot cultul ortodox în general. Credinţă este, însă doar într-un imanent, să-i zic, virtual. Credinţa oamenilor de la ţară se bazează pe tradiţie care din păcate la oraş este în prag de dispariţie. Zilnic urmăresc pe net disputele dintre atei, agnostici şi alţi liberi-cugetători pe diferite subiecte religioase care vrând-nevrând atrag şi tematica ortodoxă. Dacă faţă de toate celelalte culte aceştia au o atitudine tolerantă, aş spune, atunci faţă de instituţia bisericească ei adoptă un comportament absolut ostil. În loc de o controversă inteligentă aceştia folsesc pentru a-şi exprima emoţiile doar termeni peiorativi.

Oricând se va afla cineva pe vreun forum ca să înjure Biserica Ortodoxă din vreun motiv întemeiat sau nu, tot o face. În fond orice discuţie în contradictoriu pe net devine inefectivă dacă de la început intenţia celor implicaţi în aceasta nu este ghidată spre un numitor comun - înţelegerea. De obicei, am plăcerea de a vorbi cu un eventual oponent în dispută "tête-à-tête", dar din moment ce acesta "nu este de găsit" sau "nu este disponibil" nu am altă soluţie decât să îmi declar public dezacordul.

Expresiile peiorative denotă doar slăbiciunea celor care le utilizează aşa cum violenţa fizică - lipsa de tărie de caracter şi bolile spirituale. Antipatia faţă de Biserică rezultă dintr-un sentiment foarte primitiv care se concretizează, de cele mai multe ori, în ură. Pentru cei care ne urăsc noi putem doar să ne rugăm ca Domnului să-i lumineze.