Cea mai mare ruşine pentru Biserica Ortodoxă în Moldova sunt preoţii şi mai apoi ierarhii care nu fac nimic în afară de afaceri cu bunurile credincioşilor simpli şi câştigă bani grei de pe urma statutului de persoane privilegiate în societate.
Îndrăznesc să spun aceasta din cauză că am depus, la terminarea studiilor mele teologice, un jurământ cu mâna pe Evanghelie în faţa Altarului, unde m-am obligat să spun numai adevărul şi să lucrez în folosul Bisericii Ortodoxe aşa cum mi-a fost predat. Cunosc bine Canoanele Sfinţilor Părinţi şi de aceea îmi dau seama ce fac şi de aceea subliniez că tot ce scriu în aceste postări sunt doar nişte abordări subiective ale problemelor cu care se confruntă instituţia clericală în Basarabia. Dacă păstram tăcerea socot că avea să am un păcat mult mai mare asupra mea. Desigur, nu m-ai scriam nimic dacă semnalele de alarmă trase şi de presă, şi de credincioşi, chiar şi de unii preoţi erau luate în seamă de administraţia clericală. Din lipsa unei reacţii la toate nivelele ierarhice este şi normal ca cineva să iasă şi să spună lucrurilor pe nume. Este datoria noastră să ne supunem doar autorităţilor competente şi care au capacitatea de a lua măsuri adecvate pentru ca Biserica Ortodoxă ca organism divino-uman să nu mai fie batjocorită prin intermediul unei instituţii degradante clericale.
Desigur, există şi excepţii: sunt preoţi duhovnici buni, sunt arhierei cu calităţi deosebite şi care sunt atacaţi pe nedrept şi în Biserica rusă şi în cea română, mult mai rău pentru noi, cu cât în Mitropolia Moldovei ca şi în cea a Basarabiei atacul vine în cea mai mare parte din interior. Majoritatea preoţilor sunt rupţi de realitatea cotidiană şi continuă să existe într-o lume proprie, imaginară care nu are nimic cu ortodoxia aşa cum ne-a fost transmisă de sfinţii părinţi. Sinceritatea practic a dispărut şi nici măcar nu mai este socotită ca valoare în mediile clericale, este un termen folosit doar în raport cu enoriaşii bisericilor.
Îndrăznesc să spun aceasta din cauză că am depus, la terminarea studiilor mele teologice, un jurământ cu mâna pe Evanghelie în faţa Altarului, unde m-am obligat să spun numai adevărul şi să lucrez în folosul Bisericii Ortodoxe aşa cum mi-a fost predat. Cunosc bine Canoanele Sfinţilor Părinţi şi de aceea îmi dau seama ce fac şi de aceea subliniez că tot ce scriu în aceste postări sunt doar nişte abordări subiective ale problemelor cu care se confruntă instituţia clericală în Basarabia. Dacă păstram tăcerea socot că avea să am un păcat mult mai mare asupra mea. Desigur, nu m-ai scriam nimic dacă semnalele de alarmă trase şi de presă, şi de credincioşi, chiar şi de unii preoţi erau luate în seamă de administraţia clericală. Din lipsa unei reacţii la toate nivelele ierarhice este şi normal ca cineva să iasă şi să spună lucrurilor pe nume. Este datoria noastră să ne supunem doar autorităţilor competente şi care au capacitatea de a lua măsuri adecvate pentru ca Biserica Ortodoxă ca organism divino-uman să nu mai fie batjocorită prin intermediul unei instituţii degradante clericale.
Desigur, există şi excepţii: sunt preoţi duhovnici buni, sunt arhierei cu calităţi deosebite şi care sunt atacaţi pe nedrept şi în Biserica rusă şi în cea română, mult mai rău pentru noi, cu cât în Mitropolia Moldovei ca şi în cea a Basarabiei atacul vine în cea mai mare parte din interior. Majoritatea preoţilor sunt rupţi de realitatea cotidiană şi continuă să existe într-o lume proprie, imaginară care nu are nimic cu ortodoxia aşa cum ne-a fost transmisă de sfinţii părinţi. Sinceritatea practic a dispărut şi nici măcar nu mai este socotită ca valoare în mediile clericale, este un termen folosit doar în raport cu enoriaşii bisericilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu