Îndiferent dacă se declară credincioşi sau necredicioşi discut, pe teme religioase, la fel cu toţi pe care am ocazia să-i întâlnesc. Cei care frecventează biserica îmi sunt mai apropiaţi însă nu şi, de fiecare dată, mai sinceri. Ştiind un pic mai mult din viaţa religioasă a comunităţii ortodoxe aceştia mi se par mult mai periculoşi. E mult mai greu să cred o fată care e dintr-o familie de clerici, care ştie toate şmecheriile pe care le fac părinţii, ştie tot ce se permite şi nu se permite unor creştini ortodocşi şi care oricând, sunt sigur, că m-ar putea minţi mult mai uşor.
Pe de altă parte, când îi întreb pe cei care vin mai rar în lăcaşele de cult ortodoxe despre convingerile lor religioase aud ca de obicei două răspunsuri: că nu cred în miracole şi în ce spun preoţii în Biserică pentru că nu prea înţeleg predicile lor. De la aceştia aflu multe lucruri interesante care, câte odată, chiar şi un doctor în teologie nu le sesizează. În atitudinea lor critică ei sunt mult mai sinceri. Dacă Mitropolia Moldovei s-ar atârna mult mai serios în ce priveşte acticvitatea de catehizare şi cea misionară atât presa cât şi intelectualitatea basarabeană ar avea o atitudine mult mai bună faţă de această instituţie.
Toate ar fi bune dacă scopurile declarate ale instituţiei clericale basarabene ar fi la fel cu cele reale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu